Aventuri de vara

Posted: July 15th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, La naiba! | Tags: , , , , , | 3 Comments »

Intrati in jumatatea anului, oamenii o iau razna. Spaima ca nu cumva sa ramana o sanda netocita, un cocktail nebaut, o poza nefacuta si impartasita, o crema de plaja neterminata, un bilet de avion neconsumat, o aventura nepovestita si un drum neincercat, mintile se incing, se aglomereaza toate avioanele, autobuzele, carutele, bicicletele si trotinetele – fiecare cu ce are – si hai, hop-top in aventura verii. Tot cat sa nu poti sa nu zici ca ai trait degeaba.

Mult prea tarziu, la racoarea naturala a lunii octombrie sau sub ploaia rece de noiembrie, ne vom fi dat seama ca altele ne erau aventurile si povestile, ca genericul nu s-a scris si ca nici macar nu am bagat de seama cand ne-a depasit cate un Lucru Cu Adevarat Maret pe autostrada.

Si ce e mai ciudat e ca facem asta in aproape fiecare an. All inclusive la dorinte, vise, planuri, sa nu ramana ceva netestat. Si cascam bine ochii fara sa vedem ca avem ochelari de cal. Ni se trage de la caldura, va spun!

Stati putin pe marginea drumului si tineti bine de mana oamenii cu care va insotiti in aventuri de o vara. O sa va doriti sa ii aveti aproape si in ploaia rece de noiembrie care, uite, e parca dupa colt. Bau.


Siuiteasa

Posted: June 30th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, If only | Tags: , , , , , | 2 Comments »

Iti faci noi prieteni, descoperi alta muzica, iti canti tu tie muzica asta, te pierzi prin carti, prin asternuturi, prin oameni si prin veri.

Pleci la mare si te intorci si nu mai stii cum se scrie de mana si sigur ca astea nu sunt legate intre ele, iti cumperi blugi si mai suferi un pic.

Ii corectezi pe unii, pe altii nu, ai dreptate dar de cele mai multe ori te inseli, vin oameni acasa la tine si ii primesti asa cum si ei te-au primit.

Mananci ciocolata, faci felurite alergii, te ploua toamna, vara, visezi urati si ti-e foarte, dar foarte dor.

Iti numeri anii, firele de par carunte, cariile si gaurile din inima, iti aduci aminte de copilarie si te intristezi putin.

Numesti “acasa” fel si fel de locuri si ignori semnele cum ca e ceva in neregula in fiecare, te comporti civilizat la masa si salbatic in mintea ta.

Nu ai incredere in viitor, ai prea multa incredere in viitor, dansezi in nisip sau pe ciment si de fiecare data tii pe cineva de mana.

Votezi, injuri, mai bei din cand in cand, te lasi de fumat, de apuci de iubit, iti amintesti de cand voiai sa canti la chitara si nu ai reusit.

Inveti limbi straine, uiti sa spui multumesc, faci bai fierbinti, esti bolnav, vulnerabil, primavaratic, te intrebi cate mai sunt de trait.

O groaza; o groaaaaza mai sunt de trait. Si ce bine!


Sufleu cu gust de iunie

Posted: June 25th, 2013 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , | No Comments »

Stii incapatanarea aia cu care se trezesc unii oameni si isi spun in barba ca azi o sa fie o zi tare proasta? Asa si eu m-am trezit in ianuarie cu incapatanare, spunandu-mi ca anul asta o sa fie extraordinar. Numai ca, vedeti voi, cand vine vorba de gandirea pozitiva, nu stiu ce de profetiile care se autoindeplinesc o iau cu totul razna.

Acum este miez de iunie si eu pregatesc un sufleu si coc planuri. Nu stiu cate se vor adeveri, pentru ca anul asta am avut parte de neprevazut asa cat sa-mi aduc aminte de ce nu-mi place mie schimbarea – sau, ma rog, anumite feluri de schimbare. Fac un sufleu intr-un cuptor care nu e al meu dintr-un apartament care nu e al meu, a n-spea chirie in care stau, bucurandu-ma de a suta furtuna in calitate de bucurestean adoptat, care crede ca stie maine cum i se va asterne viata si la ce ora o sa vina metroul in statie, ca sa vada ca nu e chiar asa si ca nu stie nimic.

In dulap am harta Bucurestiului, harta Romaniei, harta Europei, prea putine marcaje si prea multe planuri. Am jocuri de care ma plictisesc mai repede decat un adolescent de un sotron, am carti lasate neterminate si pe care nici macar nu mai gasesc curajul sa le mint cum ca o sa le termin. Am bilete la The Wall si dor de mare, am sila groaznica in vene si un ennui colosal in priviri. Nici eu nu stiu ce sa mai cred.

Fireste ca paharul e mereu jumatate plin, dar depinde si cu ce e plin si pentru cine. Eu, una, n-as avea ce face cu un pahar de suc de kiwi.


Nu mai pot sa stau. Nici nu pot sa plec

Posted: June 20th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine, La naiba! | Tags: , , , | No Comments »

Cred ca toata viata am apreciat sa fiu intre ciocan si nicovala. Poate pentru ca imi place sa traiesc in limbo, in momentele de dintre ceva si altceva, in nesiguranta pe care ti-o face cadou momentele de pauza, de amanare a unei decizii, in multitudinea de universuri care sunt posibile atunci cand nu alegi un drum.

Si normal ca atunci cand se intampla sa se concretizeze ceva, simt un mic ghiont in creier. Piticul din capul meu se razvrateste si ma cearta. Problema e ca intotdeauna mi-a placut sa multumesc pe toata lumea, mai mult chiar decat sa ma multumesc pe mine – chiar daca multumitul inseamna a-ti face piticul imaginar din creier sa danseze de bucurie.

Ce este insa cu adevarat ciudat e ca sunt zile de luciditate profunda in care imi dau seama cat de non-probleme sunt aceste lucruri. Sunt chestii cu adevarat mult mai importante in viata, iar pe unele dintre ele nici macar nu le cunosc inca. Si atunci rad, imi pun o rochie colorata si imi vad de vara.

De obicei, senzatia asta tine mai mult decat o cafea; dar alteori, somnul e mare, cafeaua e prea mica si luciditatea isi face pachetel si pleaca, lasandu-ma, fireste, asa cum imi sta (cred eu) cel mai bine: intre ciocan si nicovala.


Dimineti in care tu stii ceva

Posted: June 17th, 2013 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , , | No Comments »

Sunt dimineti in care pare ca universul conspira impotriva ta. Dar tu nu stii inca asta. Pleci de acasa imbracat in alb, cu parul perfect si cu multe planuri ca sa ajungi la destinatie cu pete de noroi pe bluza, parul ravasit de vant si planurile facute vraiste. E ca si cum esti personajul principal al unui sitcom a carui banda de ras numai tu nu o auzi.

Ei, dar mai sunt dimineti in care timpul isi ia revansa. Dimineti in care te trezesti si stii ca tu ai scris scenariul pentru azi. Zile in care tu esti cel care stie cum o sa mearga treaba si ceilalti habar nu au. Ai zice ca ar trebui sa te simti bine, nu? Sa fie un moment in care sa stii exact cum  o sa mearga lucrurile si sa zambesti – nu asta ti-ai dorit cand erai stropit cu noroi in alte dimineti? Atunci de ce ti-e greu si zambesti a paguba?

Zau ca uneori nici eu nu-mi mai inteleg specia.

Cred insa ca cea mai sigura reteta pentru succes – indiferent ce intelegi prin succes – este sa nu te mai gandesti la cine scrie scenariul si de ce si doar sa enjoy the show. S-ar putea sa fie mult, dar mult mai bine.


Linistea de dinainte de furtuna

Posted: June 7th, 2013 | Author: | Filed under: Eu cu mine, If only | Tags: , , , , | No Comments »

Sunt zile in care nu iti vezi capul de treaba. Sunt zile cand nu mai stii de unde sa te apuci, dar stii sigur ca vei sfarsi epuizat undeva, fara sa mai vrei sa te mai intalnesti cu tine in starea aceea niciodata.

Apoi sunt zile cand momentele astea de sfarseala si, culmea, de plictis in fata lucrurilor ce trebuie facute te ajung din urma in cel mai brutal mod posibil. Si iei decizii si te tii de ele, desi iti tremura mainile uneori, pentru ca na, sindromul Stockholm este un nesimtit si il poti experimenta fara sa iti dai seama cu adevarat. Te intrebi daca e bine ce ai decis si faptul ca nu poti sa pui in aplicare de acum este foarte enervant.

Linistea de dinainte de astfel de furtuni planificate este altfel decat linistea clasica. Este una artificiala si aparenta. Cei ce stiu cum e vremea stiu la ce sa se astepte. Isi dosesc umbrela in rucsac si isi vad, aparent linistiti, de treaba. Au mereu pelerina pe sub haine si stiu ca in curand, chiar foarte curand, o sa inceapa sa ploua.

Insa totul merita facut daca stii ca te va intampina linistea de dupa furtuna. Calmul de dupa ruperea de nori, cand soarele rasare si tu uiti de agitatie si de zilele in care nu mai stiai de unde sa te apuci, uiti de gramezile de neliniste si zambesti, fericit. Pana data viitoare.


Opa, a venit vara

Posted: June 5th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Gânduri în corabie | Tags: , , , , | No Comments »

A venit vara aproape pe neasteptate. M-a prins, culmea, pe malul marii, cum imi sta mie mai bine – si totusi tot surprinsa m-am trezit la sosirea ei. Nu stiu de unde sa o iau si primul lucru pe care imi vine sa fac este sa o dorm. Sa dorm toata vara si sa visez minunatii, calatorii, lucruri care fac viata mai frumoasa, grozavii care in realitate nu exista.

Am totusi noroc ca sunt genul de persoana care se gandeste nu de doua ori, ci de mult mai multe ori lucrurile. Asa ca ori de cate ori imi vine sa dorm, imi pun de cafea si ma gandesc la cum sa fac ca acele grozavii chiar sa devina realitate. As vrea sa nu cad in patima gandirii self-help-iste si sa spun ca e suficient sa iti doresti ceva destul de tare – insa ajuta destul de mult.

Si cum vara are acest dar de a te baga in toate panicile si fricile si paranoiile posibile, o sa imi iau cana de cafea, o sa ma uit adanc in ea si o sa o rog sa imi ajute biata inima sa primeasca schimbarile ce eu cu manuta mea mi le pregatesc nu ca pe o provocare sau un drum drept spre hipertensiune, ci ca pe un lucru bun si pe care am norocul chiar de a mi-l putea face singura cu mana mea.

Prea des apreciem libertatea pe care o avem si de care ne putem bucura in voie pentru ca ne e frica sa nu cumva sa gresim. Cumva e bine sa tot vrei sa fii drept, dar hei, e vara si tineretea nu se numeste traita fara cateva chestii cu potential de eroare prin ea.

A venit vara aproape pe neasteptate, iar asta e suficient sa ne faca sa fim altfel, cumva.


Hei, vara e dupa usa, eu stiu

Posted: January 26th, 2013 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie, La naiba! | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

O sa vina februarie si dupa aia totul o sa fie pe fwd. Inchipuie-ti o lume in care in aceeasi zi se topeste zapada, e martie, apar primele frunzulite, vine Pastele, pleci la mare ca doar e mai si trebuie sa te simti tanar, incepe sa ploua un pic, ascunzi hainele de iarna si gata, uite, minunata vara iti bate la usa.

Si-i vreme de inghetata, de sandale, de nisip fierbinte, de visat, pierdut si castigat pe malul marii. E vreme de peste bun la Cerhana alaturi de cei mai buni prieteni pe care visai vreodata ca o sa ii ai, e vremea de rochii care se ridica in vant, de ploi salbatice, e vremea ca toate verile pe care le-ai trait vreodata sa se stranga intr-una, singura, cea mai mare. E vremea de muzica buna care se simte live, de festivaluri de departe, de limbi straine, de uimiri imense, de oameni frumosi, de oameni stranii, de oameni raniti. E vremea sa fie august si toate sa fie altfel si totusi la fel, iar mie sa mi se para asta ciudat, dar familiar.

E vreme de vara si imi miroase a mare si a cald. Vreau sa fie toropeala, caldura aia pe care nu o suporta nimeni, caldura aia care te face sa intelegi cum ar fi in iad, daca ai ajunge acolo (dar nu o sa ajungi pentru ca ai mancat tot din farfurie si te-ai purtat frumos cu oamenii).

E vremea sa iti infigi cortul in nisip, ca sa rezervi un loc mai bun. Chiar daca nisipul e metaforic si cortul la fel. E vremea sa iti ghicesti singur in palma si sa speri la ce-i mai bun. E vara dupa usa si nu o sa mai poti sa te prefaci mult timp ca nu esti acasa sau ca trebuie sa iesi sa dai zapada din fata blocului si n-ai timp de ea.


Nu vreau sa se termine vara

Posted: August 29th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , | 2 Comments »

Vara se va termina cu un BANG. O sa finalizez un proiect la care lucrez de 3 saptamani fix vineri, pe 31. Si trebuia sa mai fie un proiect gata tot vineri, dar s-a amanat, thank god, ca simteam ca explodez —> working rant, boring, right? Asa ca o sa incetez, sper sa fie ultima oara cand scriu d-astea.

Din aceasta cauza plus multe alte lucruri ce tin tot de activitatile de om mare (apropo: joi la dentist, marti la pilates, probabil azi ma inscriu la scoala de soferi, telefon nu stiu cand imi iau, sunt inca in cautari si e interesant sa cauti ceva si ieftin, si grozav. Asa ca, da, sunt pe drumul cel bun – cred), am uitat ca se termina vara.

Panica.

Vara asta am facut ce am vrut. A fost minunata. Inca este. Mai sunt 3 zile si istoria ne invata ca in 3 zile lumea se poate da cu fundul in sus. Uite, pe final de vara Cristi Minculescu pleaca de la Iris – cine ar fi zis?

De aceea sunt si mai perplexa in fata faptului ca se termina vara si sunt si mai perplexa in fata toamnei care se simte deja in aer, in copaci, pe cer, in gustul de amar de gutuie, in mainile care se racesc imediat in drumul spre metrou, in gandurile care deja valseaza pe langa tine  si tot asa…

O sa imi fac o prajitura, o sa o mananc in varf de pat si o sa ma gandesc ca It’s not dark yet, but we’re getting there.


Haos in 8 ore. Sau mai mult.

Posted: August 23rd, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , , | No Comments »

M-am saturat de haosul controlat de minim 8 ore. Cred ca imi trebuie iar un concediu! Problema e ca traiesc in haos orice as face. Sunt cascata, e clar. Sunt cascata si in vacanta, si la munca, si acasa, si pe scarile de la metrou, si in mintea mea, si in mintea altora. Sunt imprastiata si probabil de aia imi petrec foarte mult timp facand curat. Ca sa imi asez gandurile, mintile mai bine. Plus, cand mai freci o mobila cu sarg si cu Pronto din ala de miroase a iasomie, parca-parca ti se mai lustruiesc si gandurile nitelus.

Ieri m-am gandit la ce sunt dispusi oamenii sa sacrifice pentru a fi fericiti. Dupa care mi-am dat seama ca privesc problema gresit. Daca faci ceva ca sa fii fericit, nu percepi chestia asta ca pe un sacrificiu. Nici simplu poate ca nu e, dar nu te gandesti ca vai ce chin este. Nu. E ceva firesc, normal. Nu cred ca te chinui ca sa fii fericit. Tu, in esenta ta, nu percepi asta ca pe un chin incredibil. Mai degraba consider ca te chinui ca sa fii multumit. Aia da.

Nu imi vine sa cred ca mai e asa de putin din vara asta. A fost una din verile pe care o sa le tin minte si o sa le visez si o sa le dau drept exemplu. A fost una din verile care le modeleaza pe celelalte. A fost una din lunile alea ale lui August de le iubesc eu atat, in care inveti multe chestii, unele placute, altele oribile, altele pur si simplu stranii, dar care te vor ajuta sa fii un om mai bun.

Oamenii sunt uneori ca niste musculite de otet cu trompetele la purtator. Stau putin pe langa tine si au grija ca, in timpul asta, tu sa nu simti niciun dram de confort.

Ah, si ma bucur ca mai e putin pana cand se termina vara. Am timp sa inghesui in timpul asta toate inghetatele pe care nu le-am mancat pana acum