Ganduri de cumparat

Posted: April 19th, 2012 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La naiba!, On the eighth day God created coffee | Tags: , , , , , , , , | No Comments »

Scriam intr-un document ceva si nu stiu cum am ajuns cu mintea foarte, foarte departe. Si atunci mi-a venit ideea! Ce-ar fi daca am putea sa vindem, respectiv sa ne cumparam gandurile? Vrei sa te gandesti la o vacanta superba in Maldive, dar nu te ajuta imaginatia? Ia de aici! Ai chef azi sa fii trist? Uite, vand ganduri depresive la pret minim. Nu stii ce sa faci in weekend? Ia-ti la super oferta ganduri de timp liber.

Pe mine nu ma mai ajuta domnul creier sa ma concentrez pe lucrurile cu adevarat bune in viata, de vreo cateva zile. Din motive de viata concreta, am ajuns iar ca un arici, chestie pe care am promis sa nu o mai fac – si totusi, iata-ma.

Asa ca as cumpara la kil ganduri vesele, jemenfichiste, ganduri nepasatoare, as vrea sa pot sa gandesc si eu la liber „la naiba cu toate” o data, fara sa imi rod unghiile metaforic cum ca nu fac bine ce fac. Nu mai vreau sa am griji si am obosit sa ma lupt cu mine de fiecare data cand am.

Incep sa cred si eu, cu adevarat, ca problema nu e la mine. Hai sa mai beau o cafea, cafeaua de joi, caci se stie ca ajuta in cazuri de confuzie maxima. Si pana la ora 15:43, am un nou target: sa fiu vesela si la naiba cu toate!

PS: m-am decis aseara sa incep sa colectionez iepuri. Nu cred ca ajungi vreodata sa fii prea in varsta pentru a mai colectiona ceva. Si iepurii sunt amuzanti!


Bucurie in zapada

Posted: December 20th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | No Comments »

Azi, pe un ger napraznic, am fost sa ma plimb in Cismigiu. Voiam sa vad bradul acela mare si plin de lumini si parcul, care se zice ca arata minunat asa impodobit si luminat.

Am plecat de acasa ca un grinch, spiritul Craciunului era deja dus cu pluta, eram amarata si, asa cum nu mai fusesem de mult,  demoralizata, simtindu-ma ca bufonul ala de la curtea regilor, imi mai lipsea doar palarioara cu clopotei si incaltamintea cu varf intors.

Si am ajuns, si… zapada scartaia sub cizme, lucea minunat in lumina felinarelor si mirosea a vin fiert si martipan – cred. Toata lumea radia de voie buna,de veselie, erau zambete peste tot, grupuri de prieteni care se plimbau prin zapada, indragostiti care se pupau sub vreun brad, oameni care dansau pe alei. Ma uitam dupa Fred Astaire la un moment dat.

Exact de asta am vrut sa merg in parc. Sa-mi sterg umbrele de pe fata si sa vad oameni fericiti. Numai ca nu-i imaginam ca chiar asa va fi. Nu credeam ca o sa simt atata caldura si veselie, si totul din cauza unui amarat de brad si a unor luminite puse prin copaci.

Cand inauntru e intuneric si frig, uneori renteaza sa iesi in parc, de mana cu cineva. Mosu’ nu mai pare asa de ireal.


Scurte note de pribeag

Posted: August 20th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Sambata am decolat spre vacanta. Am debutat cu o noapte la Baile Herculane. Am ajuns a doua zi in Zagreb si nici nu stiam ce ma paste luni. Anume: un concert U2 in primul rand, in fata microfonului lui Bono. Doar gardul ma despartea de mine si de el. Doua ore despre care nu stiu ce as putea sa povestesc, dar o sa incerc mai incolo.

Un drum pana in insula Krk, prin toate satele si orasele. O noapte in Malinska, pe aceeasi insula. O baie in Adriatica la 6 jumatate dimineata. O baie in Senj pe la 3 dupa-amiaza. O vizita la Plitvice Jezera de toti banii si in toate nuantele de albastru. O noapte in Korenika si un mic dejun in linistea padurii, plin de albine.

Un drum Korenika – Pitesti dintr-o bucata. Drumurile din Serbia sunt excelente. Defileul Dunarii noaptea la 11: obositor. Cum se face vama in Romania: “Aveti ceva de declarat?”, “Nu.”. “Sigur?”. “Da”. “Bine, treceti.”. Doua zile la mama si trei in Braila. Mici cu mustar la Zilele Brailei. O vizita la Vulcanii Noroiosi. Plimbare prin Intorsura Buzaului. O noapte in Nehoiu despre care trebuie sa spun doar ca am mancat la restauranul pensiunii, langa piata din Nehoiu. Cine mai poate spune ca a facut asta, heh? Un drum pana in Bunesti, langa Sighisoara, de unde sunt strabunicii mei din partea tatalui. Am vazut biserica ortodoxa ctitorita de stra-strabunicul meu, preot Ilie Curta. Un drum uitat de lume spre Sibiu. O noapte in orasul-acasa. Un Mojito langa Podul Minciunilor. Un drum minunat pe Transfagarasan. Acasa. Scapat rochita in vasul de WC – unul din primele lucruri facute.

748 de poze si inima plina, talpile vesele de cat au umblat, mainile ar scrie si ar tot scrie, dar capul ar dormi nitel. Sper doar sa nu uit niciodata cat de fericita am fost, intr-o masina si cu un singur bagaj, si ala pe jumatate nefolosit.