Si, cum ar veni, iar m-am imbolnavit

Posted: November 13th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | No Comments »

Asa am eu noroc in viata si, cum imi schimb jobul, cum ma imbolnavesc instant. Raceala, putina febra vineri, iar vineri noapte all hell broke loose, adica mi-a curs sange din nasul extenuat de atata suflat  si tuseam asa de rau ca nu reuseam sa adorm. Am adormit pe la 4 jumate, cu nervi si durere in piept si cu speranta ca a doua zi o sa fie mai bine.

Dar a doua zi nu a fost mai bine si am zacut incontinuu, si acum nu prea inteleg cum de s-a facut ora 3 jumate, duminica, si mi-e putin groaza de faptul ca maine trebuie sa ma duc iar la munca.

Atata agitatie in viata profesionala ca anul asta n-am mai avut. Sa fiu sincera, pana acum nici macar nu realizasem ca am o viata profesionala. Si acum nu numai ca am, dar e si agitata si iar mi-e frica de ziua de luni. Stiu ca suna stupid, dar pentru mine asta inseamna o viata profesionala. Sa-ti fie frica de ziua de luni. Ciudat, nu? Nu e asa de ciudat daca ma gandesc la faptul ca inca nu am gasit smecheria aia care e munca, dar de fapt nu e.

In rest, ce sa fac, iau sirop de tuse si vitamina C si Fervex si ma intreb ce dracu s-a intamplat cu sistemul meu imunitar si cine l-a suparat in halul asta, de nu poate omul sa se bucure si el de un weekend altfel decat la pat si cu Dr. Who pe fundal. E si asta un soi de rasfat, daca faci abstractie de tuse, nas infundat si altele din gama.


Virusi

Posted: November 13th, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , | 5 Comments »

Pe unde ma uit, pe unde ma intorc, pe unde pun mana mi se par ca sunt doar virusi. Virusi mancatori de carne si de vise, virusi care-ti zambesc cu siretenie, in vreme ce mai musca o bucatica din tine. Ca ce naiba, oameni suntem si cui ii pasa ca se mananca suflete la tava.

Ori de cate ori am incercat sa nu ma mai gandesc la virusi, ei tot au aparut. Au acest dar minunat de a-ti calari mintea fara incetare. Oricat as zambi, stiu ca sunt acolo, oricat as merge mai departe, stiu ca merg si ei dupa mine.

E vineri, 13 si m-am straduit prea tare sa-mi chinui mintea sa se adune, sa faca ce are de facut si sa plece acasa la 18, robotelul vesel, lu-vi 9-18, incat cred c-a dat rateu. Necazul e ca nu am ce sa citesc, nu mi-a trecut raceala, ma enerveaza toata lumea si am asteptari prea mari. Ma rog, necazurile sunt mai multe, dar vorbim numai despre ziua de azi.

Asa ca se impune sa intru in stand by si sa-mi vad de treaba. Eu si calculatorul de pe care ma chinui sa lucrez. Bag seama ca si el are virusi, saracu’.