Weekend inflorat

Posted: April 30th, 2012 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | 2 Comments »

Weekendul asta am fost la Pitesti. Ca turist. Am stat la hotel, m-am plimbat prin centru, mi-am luat “suveniruri”. Intotdeauna un oras e mai frumos atunci cand iti tai legaturile pe care le ai cu el. E firesc; de la departare, totul pare sa fie aur.

La nunta, mi-am dat seama inca o data cat imi place sa fiu lady like. Imi place sa ma imbrac elegant si sa ma plang ca ma dor picioarele de la tocuri si ca vai, trebuie sa ma schimb in balerini. Sunt unele mici frivolitati in viata care iti fac tare bine.

Ce nu-mi place e ca ma emotionez ca atunci cand eram mica cand vad o mireasa superba care, culmea, mai e si prietena mea. Si, desi stiu ca pentru majoritatea oamenilor de varsta mea, casatoria e mai mult prilej de petrecere, cheltuit bani si tocat nervi, tot mi se pare ciudat si mi se pare ca acum o simt de parca ar fi in alta lume; ma uitam asa la verigheta ei si ma lua cu ameteala.

Mini-vacanta de 1 mai a fost intrerupta cu brutalitate de apatica zi de luni, cand am fost si sunt si o sa mai fiu unul din nefericitii care astazi este la munca, dumnezeu stie de ce. Totul e inghetat, desi afara e cald de mori, nimeni nu e in stare de nimic si unii sunt alergici la puful de plop – printre care si eu. O forma mai usoara de alergie, e drept, dar tot alergie se numeste. Si nici nu plecam mai devreme. Imi doream de dimineata sa ma duc sa alerg, dar cred ca ma duc, ma schimb in echipament si adorm pe banca din vestiar, invelita cu prosopul si cu adidasii sub cap.

Maine se leneveste – dupa cum se poate intelege de mai sus, imi doresc sa dorm 100 de ani. Astenie, plictis, apatie, nu stiu ce e – sau poate ma simt asa de ingrozitor de secular de obosita pentru ca trebuie sa, cum ar zice americanii, do my taxes. Si numai gandul imi provoaca alergii crunte si imi vine sa stranut impozite.

Cand trece si timpul asta?! Maine e mai?! Ceva e in neregula cu vremea, cu fuga ei, cu graba… Trebuie sa ne oprim, macar putin!


Miercurea vorbim despre weekend

Posted: April 25th, 2012 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , | No Comments »

Cum vine miercuri, cum o sa fiu uimita de asta. Nu imi dau seama cum trec luni si marti pana la oribila zi de miercuri. Oribila pentru ca se misca mai ceva ca un melc obosit si fara chef de a ajunge, de fapt, undeva. Realizarea faptului ca e miercuri aduce dupa sine faptul ca atat miercuri, asa cum am stabilit, dar si joi, ca sa vezi, se tarasc apatic prin caledar. Sunt un fel de copii mai speciali ai acestuia.

De fapt, de ce asteptam cu totii weekendul de parca am tinut post si e dezlegare la peste? Oare toti sa fim asa de asupriti la munca? Eu una stiu ca nu sunt, si totusi ma trezesc, cu precizie, blestemand cu ochii mici ziua de luni, neintelegand cum de e deja miercuri si sarind in sus de bucurie de parca am luat BAC-u’ cand imi dau seama ca e vineri. Dar, pana la urma, de ce?

La mine motivele sunt cat se poate de simple, cred ca Maslow ar fi mandru ca ii demonstrez teoriile. Iubesc sa dorm. Mult. Probabil ca as fi mai putin trista daca as incepe munca la 12, sa zicem. In weekend ma trezesc la 12, 13, 14… si vai, cat imi place. Dada, stiu, imi irosesc viata dormind, as putea face atatea lucruri, as fi mai desteapta si mai frumoasa de m-as trezi devreme si sambata si duminica. Sigur.

Apoi, corelat cu faptul de mai sus, urasc sa fie miezul saptamanii, sa ma uit la ceas, ca acum, sa vad ca e 00:26, ca acum, si sa fiu amarata din motive de doamne-cum-a-trecut-timpul-maine-o-sa-fiu-varza-moarta-de-oboseala-si-inca-nu-mi-e-somn. Cu alte cuvinte, urasc sa ma culc pentru ca *trebuie*.

Alt motiv pentru care abia astept weekendul e simplu si ciudat: imi place sa fac curat. Pe lumina, sa vad eu scama si firul de praf. Sa fac curat in tihna, dupa care sa fac de mancare. Da, sunt casnica. Bineinteles ca imi place si sa ies, sa vad oameni, sa dau jos stresul si caloriile in cluburi etc, dar pretuiesc enorm timpul petrecut acasa, ca o gospodina din Mad Men. Imi place sa sterg, lustruiesc, spal rufe. Sunetul unei masini de spalat este unul dintre cele mai relaxante pentru mine.

Mai astept weekendul ca pe o vacanta de 5 stele pentru ca imi place sa ascult muzica. Nu in casti, nu in timp ce fac ceva, ci asa… cand stau si scriu sau citesc – alta chestie pe care m-am deprins sa o fac acasa, si nu pe troleu/autobuz/metrou/fuga. Nu; la mine acasa, sa inteleg, sa ascult, sa caut versuri, sa rad de oameni, uneori (comentarii pe youtube, versuri cretine, videoclipuri funny, oameni care catalogheaza etc).

Si nu in ultimul rand, hei, e weekend, spargem rutina de luni-vineri 9:00 – 18:00 in 14 bucati egale (ca inca suntem sub influenta rapoartelor, pesemne), o trimitem plangand la mama ei si ne aruncam in alt fel de rutina, dar una care ne place. Duminica vine, suntem pleostiti de pe la 5-6 dupa-amiaza si ne promitem ca de weekendul urmator facem altceva. Luam lectii de tango, mergem la zoo.

Nu stiu voi, dar eu abia astept weekendul asta pentru ca ma duc la o nunta, pentru ca ma duc la o nunta a unei prietene bune, pentru ca ma duc la o nunta cu o rochie frumoasa foc si pentru ca uite, in fine, o sa fac altceva.

Weekendul viitor nu stiu cum va sta treaba. Probabil ca o sa spal rufe.


Ultima seara de toamna

Posted: November 30th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Maine e ziua Nationala si probabil ca unii simt ceva, eu nu, sunt prea preocupata sa fiu ocupata cu micro-cosmosul meu.

Mi-am dat seama azi o treaba foarte importanta: sunt foarte fericita atunci cand nu sunt multumita.

Trecand peste asta, pot spune ca nu-mi gasesc locul cu un succes care ma mira. Si mi-am dat seama ca, daca as reusi sa ma concentrez suficient de tare, as fi o carierista de succes. Uit sa mananc si sa beau apa doar ca sa termin ceva-ul inceput.

Mi s-a deschis un geam la balcon si nu pot sa-l inchid si stau fara bec in hol de aproape o luna. Asta ca sa fac inventarul stricaciunilor materiale. Pe alte planuri, stau prost cu capul, cu memoria, mai ales, culmea, aia afectiva si fac tot felul de asocieri tampite ce nu-si au rost.

Cu alte cuvinte, nimic nou. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Ma bucur in schimb de un weekend de 4 zile si de senzatia aia misto pe care o ai cand stii ca maine poti sa dormi cat vrei. Si poimaine, si raspoimaine si tot asa. Pana luni.


A treia roata

Posted: September 6th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | 2 Comments »

Ieri am fost cu bicicleta in parc. O zi minunata de toamna. Am ras si am glumit si ne-am dat cu totii printre ceilalti oameni pe roti, fie ca erau pe trotinete, role sau tot biciclete.

In restul weekendului, am fost la bere si m-am uitat la filme. Mi-am spalat rusinea de a nu fi vazut A Clockwork Orange pana la varsta asta (si pot sa spun ca mi-a placut cartea cu vreo 30% mai mult decat filmul, daca e sa virbim matematic, dar as prefera sa nu vorbim matematic, pentru ca nu mi-a placut niciodata matematica) si am recuperat din filmele noir pe care nu le-am vazut, dar care atat de mult imi plac. Am mai vazut Angels with Dirty Faces si Double Indemnity.

In rest, am facut curatenie, luna chiar. Am citit (Zambiti, va rog! de Vonnegut) si am gatit (orez cu sos dulce-acrisor).

Si totusi reusesc uneori sa ma simt a treia roata. Oricat de firesc, de natural e totul, e un mic sentiment, ca un ghimpe, ca eu sunt in plus pentru mine. Ca numerele nu sunt pare, ca nu iese la socoteala si altele din gama.

Solutia? Nu prea o stiu. Planuiesc sa fac ce-am facut. Ma uit la The Third Man, un titlu de altfel adecvat. Mai pun de-o cafea. De-o plimbare cu bicicleta. De o limonada. Ceva cu care sa ma pot pacali ca inca e vara.


Pana cand ne impiedicam!

Posted: August 30th, 2010 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , | No Comments »

Scriam ca mergem mai departe. Pana cand ne impiedicam. Ne ridicam, ne scuturam de praf si o luam de la capat. Dar, inainte de asta, unii dintre noi se uita in jur sa vada cine ii priveste, sa-si creeze un scenariu pentru a ilustra motivele pentru care au cazut.

In weekend am fost ca un melc. Inchisa in mine si in casa. Dezamagirea de a nu fi facut ceea ce am vrut, de fapt, sa fac m-a facut sa consider ca m-am impiedicat. Cand, ce sa vezi, eu de fapt mergeam pe un alt drum.

Cred ca incepe sa-mi fie dor de scoala. Macar aveam un reper, un vesnic vinovat pentru cand nu aveam timp. Atunci nu era un dat faptul ca o sa am mereu de facut. Mereu ma gandeam ca o sa se termine si ea, scoala. Ah, mica mare fericire de cand am terminat cu examenele si mi-am dat seama ca nu voi mai da niciodata examen la franceza. Era bine. In ziua aia a fost bine.

Nu-mi convine deloc ca vine toamna. Ca e nor si ca o sa ploua. Nu, nici macar un pic.


O excursie la Zoo

Posted: June 28th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | 2 Comments »

In weekend am facut o groaza de chestiuni. Am pornit cu o teribila senzatie de alienare si stres vineri, cand mai avem nitel si plangeam pe autostrada si am continuat cu o multime de lucruri menite sa ma scoata din starea de mai sus, rasfirate pe trei zile pline.

Mi-am petrecut majoritatea acestor zile cu o copilita de 4-5 ani, blonda si creata, care, nu stiu de ce, s-a atasat nespus de mine – eu, care nu stiu cum sa reactionez fata in fata cu copiii, care inghet si ma blochez cand dau de unul si care efectiv nu stiu cum sa ma port. Ei, se pare ca cei mici nu au un al saselea simt care sa-i tina deoparte de mine, astfel incat am ajuns sa citesc Winnie the Pooh si Ursul Pacalit de Vulpe cu voce tare, sa modelez din plastilina cai, elefanti, dragoni, bufnite, copaci si flori (e mai greu decat pare sa faci un cal din plastilina!), sa ma joc cu Degetica si papusa cu aripi de fluture si sa ma joc si cu pietricele si sa incerc sa modelez si din ele… un leu.

Sambata am fost la gradina Zoologica din Braila, care m-a impresionat in mod placut. Nu prea sunt fana a animalelor tinute in captivitate, insa trebuie sa recunosc ca aici animalutele pareau bine ingrijite si fericite. Leii dormitau, la fel ca si tigrii, maimutele isi furau nucile de cocos, paunii tipau, ursii se jucau, numai porcul spinos parea putin suparat; statea intr-un colt; poate dormea. Era curat si liniste, ingrijit si nici n-am vazut oameni cu tendinte sinucigase care sa incerce sa mangaie tigrul. Poate si pentru ca i-ar fi impiedicat gardul electric.

Si uite-asa, dintr-un weekend copilaros, am reusit sa anihilez o stare de doi bani jumate, cum n-am mai avut de mult. Ieri, dupa ce am lamurit niste detalii, adica detaliile celei de-a treia mutari ale mele in trei ani (chestiune care incepe sa ma oboseasca, recunosc), am putut sa ma relaxez si eu si sa simt cum alunec din nou intr-o stare de bine in care am uitat sa fiu. Azi m-am trezit patinand, am senzatia ca sunt pe gheata si trebuie sa ma tin bine de tot de ceva. Orice ar fi.

Ma gandeam la micuta blonda cu care mi-am petrecut timpul. Mi-e dor sa fiu si eu o micuta blonda.


Weekend alert

Posted: May 14th, 2010 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | Tags: , , , | 4 Comments »

A venit weekendul si eu sunt mandra de asta. Am citit saptamanile trecute Benito Cereno, de Herman Mellvile si Toate familiile sunt psihotice, de Douglas Coupland. Mai am de citit Ce spune Molero, de Dinis Machado, dupa care ma pot duce linisita sa-mi cumpar alte carti sau sa-mi iau carti din bibiloteca de acasa.

Duminica e AC/DC, la care cu onor ma prezint. Saptamana viitoare se achizitioneaza bilete la Aerosmith si bineinteles Bob Dylan, la care cu mai mare onor ma prezint.  M-am decis sa fac act de prezenta si la Rammstein, dar mai discret asa, pentru ca nu mai am plete.

Nu stiu daca stiti, dar in iunie avem concert Buika, pe 23 iunie. Daca mai raman finante si chef, cu siguranta ca am sa merg, pentru ca e una din cele mai interesante voci pe care le-am descoperit in ultimul timp.

In rest, inca nu stiu ce fac cu timpul meu. Am inceput sa fac multe multe chestii, sa merg in multe multe locuri, de cand m-am scuturat de iarna si de frig. Cred ca functionez ca un urs si am nevoie de perioade lungi de inactivitate. De cand m-am trezit din frig, am inceput sa ies cu oameni, unii noi, altii vechi, sa pierd vremea in plimbari, pe la targuri, concerte, evenimente diverse. Desi uneori observ ca trebuie sa ma lupt cu ursul din interior pentru asta. Ursul isi cere somnul si zacutul regulamentar in pat, dar nu e bai: luni, pe 24 mai, e zi libera. Deja imi fac planuri de nimic pentru ziua aia.

Imi mai fac planuri, dar se pare ca se pliaza ca niste foi imaginare trase de toate vanturile in toate directiile. Dat fiind ca inca nu m-am invatat sa nu-mi fac planuri pentru partile interne si secrete ale sufletului meu, inca mi se pare ciudat cand ceva o ia la vale, ceva se schimba sau o dispozitie noua apare. Poate o sa ma invat si cu asta, asa cum am invatat caligrafie cand eram mai mica si mi se parea ciudat ca din bete si bastonase iese ceva care poate sa denumeasca un lucru.


Buna dimineata, scumpa zi de luni

Posted: May 10th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

Nu stiu cum se face de vine luni asa de repede. Uneori cred ca mi-am imaginat tot weekendul, incepand cu seara de vineri, continuand cu un targ de fitze (pardon, haine vintage si altele) de sambata si as fi crezut ca pana si noua mea brosa cu oi este imaginata, daca n-as fi vazut-o azi in cutia ei. Ce sa mai zic de curatenia de duminica si de American Gangster. Si uite-asa, din film in targ in plimbari in omleta de sambata, azi m-am trezit buimaca, ametita, de pe alta planeta. Practic, am facut un salt intergalactic in doar cateva ore.

Nu-i de mirare ca ma simt putin ametia, mi se pare ca Pamantul se invarte in ciuda mea, ca lumea intreaga face misto referitor la incapacitatea mea de a balansa viata din timpul saptamanii cu cea din weekend si mai ales de nevoia mea de somn perpetua. Stiu ca nu e mare branza, insa revolta mea vine si din pricina faptului ca ma enerveaza foarte tare faptul ca trebuie sa fim “dupa program” intotdeauna. Am citit de dimineata, in timp ce-mi mancam cerealele, un articol din ultimul numar al National Geographic care spunea ca programul asta de somn al oamenilor este artificial, asa ca nu e de mirare ca atatea persoane au probleme cu oboseala cronica.

Ce mi s-a parut interesant e ca un domn, nu i-am retinut numele si functia pentru ca mi-era somn, spunea ca a nu dormi doua zile la rand e echivalent cu o alcoolemie mare, pentru un om obisnuit. Totusi, a pica din picioare pentru ca esti prea obosit de munca este un comportament social aprobat, poate chiar incurajat, in vreme ce nu auzi pe nimeni sa spuna “ce om minunat si devotat, e beat tot timpul”.

Uneori cred ca planeta asta are nevoie mare de un reboot.


Sibiul de 1 mai

Posted: May 3rd, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , , , | 5 Comments »

Vine un moment in viata mea cand, pentru a mai putea supravietui, trebuie sa merg in Sibiu, asa ca, frecvent, imi iau rucsacul in spate si ma cazez la Pensiunea Leu, in spatele bisericii evanghelice, urmand sa petrec acolo cam 2, 3 zile de rasfat maxim.

Sibiul de 1 mai a fost destul de aglomerat, insa in niciun caz la fel de aglomerat ca marea pe care am lasat-o pentru alta data. Sibiul de 1 mai a fost le fel de bun cu mine cum a fost si cu alte ocazii, lasandu-ma sa ma intalnesc cu oameni faini, sa ma plimb  pe toate stradutele pe care le iubesc, sa beau bere cu acesti oameni faini, sa mananc cat n-a mancat neam de neamul meu (nu reusesc sa inteleg ce pun oamenii aia in mancare de fiecare data), sa dorm la pranz si sa mananc inghetata, sa-mi cumpar carti si sa ma las mangaiata de soare, sa vad caini draguti care stau in doua labute, ca niste domni, cand vad alti cani draguti, sa vad caini la geam, sa vad caini imbratisati, sa vad caini!

Sibiul de 1 mai a mai fost condimentat cu o excursie la Cisnadioara, unde voiam sa merg de mult si unde am reusit acum. Atat liliac cat am vazut la Cisnadioara, sus, la biserica fortificata, n-am mai vazut de mult. Zona era ca din poveste, verde si frumoasa, condimentata cu movul liliacului din loc in loc. Minunat, m-am bucurat ca am fost si ca am vazut veverite (ma rog, veverita  -as fi vazut mai multe daca, la urcarea spre biserica, n-as fi fost prea ocupata sa boscorodesc ca am obosit).

Regrete eterne pentru: ca vineri am ajuns tarziu si ca duminica am ales drumul Dragasani-Pitesti ca varianta, ceea ce a fost oribil si obositor.

Bucurie maxima ca: am ajuns si la mama si am pupat-o si am mancat fasole cu afumatura.

Altfel spus: un cu totul altfel 1 mai decat cel cu care ma obisnuisem, ceea ce a fost, pana la urma, extraordinar de bine.


Molusca la treaba

Posted: April 26th, 2010 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Am constatat peste weekend ca nimic nu mai e cum era, cand duminica a trebuit sa zac pana la ora 17 in pat ca sa-mi revin dupa petrecerea de sambata seara – si intre noi si Internet fie vorba, mai rau decat orice m-au afectat pantofii mei noi- si cand am aflat ca un domn despre care n-as fi zis niciodata ca o arde pe Facebook chiar o arde pe Facebook.

Asa ca azi nu sunt in stare de nimic. Ma simt ca o molusca aruncata intr-o metropola si pusa la treaba. Cand ea, molusca, nu vrea decat sa fie cu prietenii si familia ei. Sau macar sa nu o deranjeze nimeni. As mai vrea macar o zi sa stau in varful patului si sa ma gandesc la lucruri la care nu am avut vreme sa ma gandesc. Bine, unele dintre ele ma enerveaza, altele ma plictisesc, iar altele ma intriga si niciuna din astea trei reactii nu ma atrage foarte tare. Dar e bine sa te gandesti la ele. Unele chestii trebuie facute, cand si cand. Cum ar fi curat in frigider. Ceea ce am si facut, azi de dimineata. Alteori, trebuie sa atipesti in troleu. Ceea ce am facut, tot azi dimineata.

Am multe chestii in capul meu de molusca, dar ce e interesant e ca nu prea am chef sa ma gandesc la ele. Cred ca trebuie sa dorm. Sau sa vina weekendul mai repede. Sau amandoua.